CENTRUL DE STUDII "CONSTANTIN NOICA"

De unde ideea că filozofia te învață adevărul? Îți dă numai direcția adevărului…

DETERMINAȚIILE NAȚIONALISTE ALE FILOSOFIEI ROMÂNEȘTI

de Raluca Iordan

Filosofia în istoria culturii românești – perioada interbelică

Pentru a identifica specificul unei filosofii integrate într-o cultură este necesar un demers în adâncimea planurilor pe care, istoric, se poate consituit o naţiune: social, politic, economic şi ideologic. Pentru a vorbi despre dezvoltarea filosofiei româneşti – componentă sine qua non a culturii române, voi face apel la străbaterea căilor socialului şi politicului, în încercarea de a dovedi că aceste două căi şi dezvoltarea filosofiei românești sunt indisolubil legate. Din acest punct de vedere, cea mai de seamă reconstrucție istorico-filosofică este cea din perioada interbelică, în care filosofia românească se dezvoltă pe coordonatele fenomenului naționalist. Situarea momentului de vârf, a punctului arhimedic din cadrul dezvoltării istoriei culturii române are loc în perioada dintre cele două războaie mondiale, în care s-a creat un context socio-politic de așa natură încât s-a produs o generaţie de gânditori recunoscută precum momentul de apogeu al filosofiei noastre. Atunci când un adversar de idei, dintre cei mai cinici îţi va imputa inexistenţa unei filosofii autohtone, poţi răspunde făcând apel la generaţia 27. Şi astfel se ajunge în punctul în care e necesar a se pune problema unei hermeneutici a ideii de filosofie româneasca, în vederea identificării acesteia. Read the rest of this entry »

DE CE SUNT IRONIST

de Răzvan ANDREI

Ironia este o marcă a stilului postmodern. Ea vine din teama de patetism şi aruncă în baia deriziunii orice poate părea, la un moment dat, grav, bombastic, fixat, dat de Sus sau de jos, nu contează, tot ce poate fi impus ca regulă anistorică, orice pare că încearcă să ne spună cum stau lucrurile „cu adevărat”, „în mod intrinsec”, etc.
Tipul acesta de ironie diferă de cea socratică şi se apropie mai mult de cea romantică, deşi sunt câteva nuanţe care o fac cu totul nouă. Read the rest of this entry »

DESPRE CENTRUL DE STUDII NOICA LA RADIO FRANCE INTERNATIONALE

“Constantin Noica – filozoful, omul, legenda”
realizator: Dan Pârvu

Elita în concepţia lui Noica

de Cristian TELEUCA

Când vrei să vorbești despre ceea ce înseamnă elită în concepția lui Constantin Noica te gândești imediat la două lucrări, Mathesis sau despre bucuriile simple sau/şiDe Caelo.Încercare în jurul cunoaşterii şi individului. În Mathesis sau despre bucuriile simple, Noica trasează determinaţiile posibile ale unei elite. Aceasta el nu o spune însă explicit. Read the rest of this entry »

METAFIZICA CELOR DIN URMĂ MANIFESTĂRI ALE FIINŢEI ŞI PLONJONUL ÎN (SPRE) NEFIINŢĂ. PARTEA I

de Adrian Vladimir Costea

„Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul <<Învingătorului>> sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?” (Octavian Paler în „Autoportret într-o oglindă spartă”) Read the rest of this entry »

SENSUL TOLERANŢEI

de Radu FEFCEAC

Acest articol este un răspuns la articolul domnului Răzvan Andrei „Împotriva argumentelor. Cum am putea deveni mai toleranţi?”

Read the rest of this entry »

IMPORTANT! ÎN CE CONDIȚII PUBLICĂM PE BLOGUL CERCULUI NOICA? REGULI DE REDACTARE

Dragi prieteni, pentru că am primit deja câteva texte de la voi, vreau să vă reamintesc două, trei reguli de prezentare, astfel încât să nu fie nevoie să le editez eu și nici să vi le trimit înapoi. Read the rest of this entry »

ÎMPOTRIVA ARGUMENTELOR. CUM AM PUTEA DEVENI MAI TOLERANŢI?

de Răzvan ANDREI

Creşterea toleranţei faţă de cei diferiţi, în rândurile cetăţenilor, e un deziderat european. Cel puţin în declaraţii. Unul dintre modurile privilegiate în care putem înainta spre acest ideal, se spune, este un sistem de educaţie care să argumenteze în favoarea toleranţei. La fel, atunci când apar probleme între membrii majoritari ai unei comunităţi şi o minoritate oarecare, se pun în joc argumente. Pro sau contra toleranţei. Sunt de părere că ar fi în interesul idealului de care vorbeam, afirmat ca atare la nivel european, să renunţăm la disputele pe aşa-zisele argumente şi să încurajăm privitul la filme sentimentale şi citirea romanelor.  Read the rest of this entry »

Întemeierea filosofică a prototipului dialectic al devenirii întru fiinţă, în ontologia lui Noica

de Raluca IORDAN

Motto: Fiinţa însăşi este devenirea întru fiinţă reuşită. Constantin Noica

ABSTRACT

În această lucrare îmi propun să analizez modul în care sunt aplicate metode şi tehnici specific filosofice, pentru a marca constituirea sistemică a unei viziuni asupra lumii în cadrul filosofiei româneşti, textul de bază pe care mă voi axa fiind Încercare asupra filosofiei tradiţionale1. Obiectivul acestei lucrări constă în analiza structurii formale pe care Noica o construieşte în vederea creării unui cadru pentru introducerea unui topos contemplativ ce a avut o influenţă majoră în cadrul filosofiei româneşti: prototipul dialectic al devenirii întru fiinţă. Nu în ultimul rând, pentru a studia şi ilustra cât mai elocvent modul în care se dezvoltă viziunea sistemică în cadrul operei lui Noica voi compara concepţia sa filosofică cu viziunea ontologică platoniciană. Read the rest of this entry »

Constantin Noica: Gânduri despre arta românească

de Cristian TELEUCA

Abstract: Însemnările lui Noica cu referire explicită la artă nu sunt deloc puține, ba mai mult, am putea spune că deși nu a afirmat-o direct prin intermediul vreunei lucrări dedicate exclusiv acesteia, ele par a fi o preocupare constantă a filosofului în încercarea sa de a-și regăsi propria idee peste tot, de a o pune la lucru. De asemenea, putem observa că Noica, atunci când discută arta, nu se oprește la teorii estetice și nu se implică în comentarea sau polemizarea cu diferiți esteticieni. El atacă direct problema mizând cu asul din mânecă: anume cu Ideea devenirii întru ființă. În cazul reflecțiilor lui Noica, arta nu mai este istoria doctrinelor care au definit-o, ci este de fiecare dată ceea ce el vrea ca ea să fie: de fiecare dată ea trebuie să deschidă întru ființă. Cu alte cuvinte, Constantin Noica face ca arta să vorbească de fiecare dată doar limba modelului ontologic, limba devenirii întru ființă. Raportarea la arta lui Brâncuşi este, trebuie să spunem, de asemenea factură. Read the rest of this entry »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 29 other followers